TESCUÍT, -Ă, tescuiți, -te, adj. 1. Presat, stors în teasc. După ce luară cîte două-trei țuici cu măsline și icre sărate tescuite, se aduse în mijlocul mesei... o oală de șapte-opt ocale, plină cu borș. CAMIL PETRESCU, O. I 565. 2. Îndesat, ticsit. Pe roșul, doamne, puneam Ăst cioltar tot de argint, Lat și lung pînă-n pămînt, Ș-astă pernă tescuită. TEODORESCU, P. P. 524.