TERMINÁ términ vb. I. 1. Tranz. A duce o actziune pina la capat; a sfirshi a ispravi. Imi cam terminasem treburile paici pe linga casa. PREDA I. 79. Mai multzi juni romini ceshi terminase studiile in strainatate inturninduse in tzara ishi propusesera a da un impuls literaturii lincezinde. NEGRUZZI S. I 334. 2. Refl. A se sfirshi a se incheia. Dar ce anume a fost shi cum sa terminat povestea nu mai shtia. C. PETRESCU C. V. 106. ◊ Expr. (Familiar) A se termina cu cineva se spune cind cineva nu mai are nici o scapare. In curind ishi va aduce aminte de prea multe. SHi atunci sint pierduta. Atunci sa terminat cu mine. DUMITRIU N. 133. ♦ A avea o terminatzie a se sfirshi cu... Cuvintul «masa» se termina cu o vocala. Accentuat shi: (prez. ind.) termín.