teren n. 1. spatziu de pamant: a ocupa un teren vast; 2. pamantul considerat sub raportul calitatzilor sale productive: teren bun prost; 3. solul considerat in raport cu caracterele sale geologice: teren jurasic; 4. fig. situatziunea spiritelor starea imprejurarilor: a studia terenul (= fr. terrain).