TERÉN s. n. 1. intindere de pamant. ♦ a sonda (sau a tatona) ~ ul = a examina cu atentzie situatzia sau imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa; a cashtiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da inapoi) intro actziune; a parasi ~ ul = a ceda a se da batut. ◊ sol. ◊ loc regiune. 2. spatziu amenajat pentru sporturi shi recreare. 3. totalitatea formatziilor geologice dintro portziune a scoartzei terestre. 4. loc unde se desfashoara o activitate unde are loc o actziune. 5. (fig.) domeniu de activitate de preocupari. ♦ pe ~ = la fatza locului; la locul de munca. (< fr. terrain)