TERÉN ~uri n. 1) Intindere de pamant (delimitata in functzie de relief); portziune de pamant. ◊ A pregati ~ul a face lucrari pregatitoare inainte de a intreprinde ceva. A sonda (sau a pipai a tatona) ~ul a cerceta imprejurarile (inainte de a intreprinde ceva) pentru ashi asigura reushita. A cashtiga ~ a progresa intro actziune reushind putzin cate putzin. A parasi ~ul a ceda; a se da batut. 2) Sol dintro portziune a scoartzei terestre considerat din punct de vedere al naturii sale. ~ argilos. 3) Suprafatza de pamant special amenajata in vederea anumitelor lucrari sau activitatzi. 4) fig. Domeniu de activitate; sfera de preocupari. ◊ Pe ~ la fatza locului; la locul de munca. /<fr. terrain