TERÉN terenuri s. n. 1. Intindere de pamant delimitata (considerata dupa relieful sau dupa situarea sa in spatziu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipai a tatona) terenul = a observa cu atentzie situatzia imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa. A cashtiga teren = a progresa putzin intro actziune; ashi consolida pozitzia. A parasi terenul = a se da batut a ceda. A pierde teren = a pierde shansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate de preocupari. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fatza locului; la locul de productzie. 3. (Urmat de determinari care arata destinatzia) Spatziu special amenajat intrun anumit scop. Teren de sport. Din fr. terrain.