TERCIUÍ terciuiesc vb. IV. Tranz. A transforma intro pasta moale; a face terci; p. ext. a strivi a zdrobi. Cele din urma peticutze de omat se inmuiasera shi terciuisera glodul. MIHALE O. 7. Oamenii... veneau k o aripa mare deo nebanuita putere pornita sa mature sa macine shi sa terciuiasca... toata curtea boiereasca. GALAN Z. R. 210.