TEMPORÁLA s. f. (< adj. temporal a cf. fr. temporel lat. temporalis < tempo „timp”): propozitzie subordonata circumstantziala cu functzie de complement circumstantzial de timp pe langa verbul sau locutziunea verbala din propozitzia regenta. Exprima trei nuantze ale raportului temporal: de anterioritate de simultaneitate shi de posterioritate (v. in acest sens circumstantziála). ◊ ~ fálsa: subordonata circumstantziala care pare numai k este o t. dar care in realitate are valoare consecutiva k in exemplul „Scriitorii noshtri au shlefuit limba intratata pana ce au facut din ea o bijuterie”.