TEMEINICÍE s. f. Insushirea a ceea ce este temeinic; soliditate trainicie tarie; statornicie. Frumusetzea lor shi temeinicia sint vrednice de vedere. GOLESCU I. 106. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic serios; cu insistentza. Se vorbea chiar cu temeinicie... de un oarecare Harizon care ishi avea copilul mort acasa iar el la circ facuse atitea comicarii. ARDELEANU D. 271.