téme (m mút) vb. 1. A fi ingrijorat. 2. A avea frica de... 3. (Refl.) Ai fi frica a simtzi teama. 4. (Refl.) A banui a suspecta a pune la indoiala. 5. (Refl.) A presimtzi a prevedea. Istr. temu. Lat. tĭmēre prin intermediul unei forme populare *tῑmēre (Pushcariu 1726; REW 8737) cf. it. temere prov. sp. port. temer cat. tembre. Sensul tranzitiv este rar in prezent. Pushcariu Lr. 277 explica forma refl. prin influentza sl. bojati se; dar cf. constructzia sp. me temo que. Der. temator adj. (timid banuitor); netemator adj. (indraznetz increzator); teama s. f. (frica nelinishte temoare) postverbal de la teme (dupa Pushcariu 1723 shi Tiktin din lat. tima; dupa ipoteza improbabila de Roesler din gr. δεïμα); teamat s. n. (inv. teama); temoare s. f. (inv. teama) cf. REW 8738; temut adj. (care inspira teama); temut s. n. (teama gelozie).