teleléŭ adv. (cp. cu tălălăŭ, cu tĭulĭulĭuc, cu rus. dial. telelĭúĭ, gură-cască, și cu ung. telelö, care ține toată ĭarna). A umbla teleleŭ (Tănase), a umbla haĭmana, a umbla lela. A rămînea teleleŭ, a rămînea fără ocupațiune, fără treabă. – În Olt. teneneŭ (NPl. Ceaur, 133).