TAVÁN tavane s. n. 1. Plafon bagdadie. Tirziu dupa miezul noptzii coperishul cu capriorii arshi se prabushi peste tavanul etajului. REBREANU R. II 206. SHapte policandre... atirnau din tavanul lucrat in sidef in feluri de sclipituri caretzi luau ochii. CARAGIALE P. 141. Lampa filfiia lunga k shi cind ar fi vrut sa ajunga tavanul. EMINESCU N. 58. ◊ Fig. Tavanul de nouri se coborise shi stropea intruna umezeala rece. SADOVEANU F. J. 431. K o funingine alba cadeau fulgii din tavanul negru al cerului de iarna. BART E. 308. ◊ Expr. A sta cu ochii in tavan = a sta degeaba fara treaba; a lenevi. Statea lungit peo canapea cu minile sub cap cu ochii in tavan cucerit de amintiri. SADOVEANU E. 174. ♦ Partea superioara a unei excavatzii miniere. 2. (Regional) Scindura de brad lunga shi subtzire folosita pentru a construi podul casei. 3. (Regional) Fiecare dintre cele doua extremitatzi ale unei corabii unde dorm corabierii. SHade Tanislav culcat... In tavanul caicului Unde vintul adia. PASCULESCU L. P. 244.