TAVÁN tavane s. n. 1. Suprafatza interioara a plansheului superior dintro incapere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii in tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioara a unei excavatzii miniere. 2. (Reg.) Scandura de brad lunga shi subtzire folosita la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele doua extremitatzi ale unei corabii unde dorm corabierii. [Pl. shi: tavanuri] Din tc. tavan.