TAVÁN tavane s. n. 1. Plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii in tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioara a unei excavatzii miniere. 2. (Reg.) Scandura de brad lunga shi subtzire folosita la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele doua extremitatzi ale unei corabii unde dorm corabierii. Tc. tavan.