tavan¹ sn [At: (a. 1791) ap. SHIO II_I 353 / V: (reg) taban taiv~ tav~ / Pl: ~e (rar) ~uri / E: tc tavan] 1 Suprafatza interioara a plansheului superior dintro incapere Si: plafon (rar) pod¹ (reg) bagdadie. 2 (Pex) Partea superioara a unei peshteri a unei pivnitze etc. 3 (Pan) Partea superioara a unei excavatzii miniere. 4 (Pfm; ie) A sta (sau a ramane etc.) cu ochii (sau privirea) in ~ sau a avea privirea in ~ A sta degeaba. 5 (Pfm; iae) A fi cu gandul aiurea. 6 (Reg) Fiecare dintre cele doua extremitatzi ale unei corabii unde sunt incaperile corabierilor. 7 (Reg; determinat prin „de jos”) Dushumea (1). 8 (Mun) Umflatura a copitei interioare pana la nivelul unghiilor la vite. 9 (Reg) Scandura de brad lunga shi subtzire folosita la construirea podului casei.