TAVALÚG tavalugi s. m.shi tavaluguri tavaluge s. n. (SHi in forma tavaluc) 1. Unealta agricola compusa din unul sau din mai multzi cilindri folosita la farimarea bulgarilor de pamint shi da netezirea solului inainte shi dupa insamintzare (v. valatuc); cilindru greu folosit la anumite mashini pentru farimarea shi indesarea unor materiale. La prins sub doage shi a trecut peste el k un tavalug. I. BOTEZ SHC. 24. Inainte dea samana aceshti bolovani trebuiesc sfarimatzi. Sfarimarea se face prin ploaie... sau prin ajutorul borunei grapei sau tavalucului. PAMFILE A. R. 58. ◊ (In contexte figurate) Cazul dtale e foarte grav... Dar tavalugul acopere toate mormintele... Vedetzi... facu locotenentul shi plesni din limba: tavalugul nu poate omori conshtiintza. CAMILAR N. I 128. ◊ Expr. A se duce a se da (sau a da pe cineva) dea tavalugul (sau tavalug) = a se duce (sau a face pe cineva sa se duca) dea rostogolul. Sa dus dea tavalucul... cum sar duce un harbuz in vale. GANE N. II 110. Stapinumi rasplati Lovinduma din fuga... Cit pina jos pe scara mam dus da tavalugul. NEGRUZZI S. II 243. Pontifii... Inchina lui Antoniu un larg shi lat covor... SHil dau dea tavalucul in fatzai la picioare. ALECSANDRI T. II 324. Copiii... dinduse tavaluc striga. SHEZ. IX 132. 2. Instrument rudimentar de treierat format dintrun cilindru cu shantzuri adinci tras de cai pe arie pentru k sa desprinda grauntzele; val. Pe intinderi munceau oameni: treierau cu cai shi tavalugi de piatra clai mari de orz. SADOVEANU O. VII 82. Intra dumnealui in grajd SHi scoase 12 elefantzi La tavaluci inhamatzi. Tavalucii sanvirtea Paiele le sfarima Griul se scutura. PASCULESCU L. P. 29. Varianta: tavalúc s. m.