táta (tzi) s. m. Parinte. Var. tatine pl. tatini. Mr. tata pl. tatini megl. tata pl. tatǫni istr. tǫtę. Lat. tata (Diez I 413; Pushcariu 1718; REW 8596; Densusianu Hlr. 139; Pushcariu Lr. 281) cf. vegl. tuota alb. tatë it. de S. tata it. dial. tato „tata bunic” tata „stapina” v. fr. taie sp. port. tata. Der. din sl. tata cf. sb. ceh. pol. tata mag. tata (Miklosich Slaw. Elem. 48; Miklosich Lexicon 983) nu este probabila; coincidentza se explica prin izvorul expresiv comun cf. shi gr. τάτα ngr. τατᾶς. Uz general (ALR I 152). Are decl. dubla datorata aspectului sau formal; art. tata shi tatal genitiv tatei shi tatalui. Aceasta ultima forma pare sa se explice prin nevoia de a impiedica intilnirea unei terminatzii f. cu posesivul m. spune tatalui tau nici o data tatei sau; din acelashi motiv se prefera uneori folosirea fara flexiune spune tatatau sau cu art. antepus k la numele proprii spune lui tatasau. Var. tatine se explica de obicei prin forma vulgara a lat. tata (Densusianu GS 139; Rosetti I 104) cf. barba barbanis „unchi dinspre tata”; dar aceasta declinare este de origine germanica shi ne putem indoi k a influentzat latina din Dacia. Este vorba probabil de ne paragogic k in it. (Rohlfs It. 432) cf. cine sine sau sustzinuta de echilibrul tatatatini cu fratefratzini sau cu omoameni (k noranurori fatza de sorasurori). Der. tatinesc adj. (inv. patern).