TÁTA tatzi s. m. 1. Barbat care are copii; nume care il dau acestui barbat copiii sai cand i se adreseaza sau cand vorbesc despre el ori care shil da el insushi cand vorbeshte cu copiii sai; taica parinte tatan babaca. ◊ Tata de familie = barbat care are copii care i creshte; cap de familie. Tata mare sau tatamoshu = bunic. Tata vitreg = al doilea sotz al unei femei in raport cu copiii ei dintro casatorie anterioara. Tata bun = tata adevarat. ◊ Loc. adj. Din tata in fiu = transmis dea lungul generatziilor prin descendentza directa din generatzie in generatzie. ◊ Expr. Calca pe urmele lui taicasau se spune despre cel care seamana cu tatal sau in apucaturi shi obiceiuri (rele). Bucatzica rupta tatasau sau tatasau in picioare se spune despre un copil care seamana perfect tatalui sau. Se leapada shi de tatasau sau vinde shi pe tatasau se zice despre un om rau lipsit de scrupule. Unde da tata creshte carnea se spune cand parintele ishi pedepseshte copiii pentru binele lor. Mai tata! exclamatzie de uimire sau de satisfactzie. 2. (La vocativ) Termen cu care se adreseaza cineva unui copil (sau unei persoane tinere straine) pentru a marca un raport de familiaritate shi de simpatie. 3. (Uneori determinat prin „socru”) Nume dat de ginere sau de nora socrului. 4. (Fam.) Nume dat unui barbat (mai in varsta) in semn de respect sau de afectziune. ♦ (Pe langa un nume de persoana) Nume dat unui neam etc. 5. (In credintza creshtina) Dumnezeu creatorul lumii. ◊ Tatal nostru = numele unei rugaciuni creshtine. ◊ Expr. (A shti) k (pe) Tatal nostru = (a shti) foarte bine pe de rost fara gresheala. 6. Fig. (Fam.) Creator fauritor fondator. 7. (Glumetz) Cel care intrupeaza cele mai inalte calitatzi care este deasupra altora i covarsheshte pe totzi. [Nom. sg. art.: tata shi tatal; gen.dat. sg.: tatii shi tatei] Lat. tata.