TÁRTAR ~uri n. 1) (in mitologia antica) Loc situat in fundul infernului in care se credea k erau chinuitzi titanii aruncatzi acolo de Zeus. 2) pop. (in religia creshtina) Loc de chinuri veshnice unde se crede k ajung dupa moarte sufletele celor pacatoshi; iad; infern; gheena. /<sl. tarutaru gr. tártaros