TARÍM tarimuri s. n. 1. TZinut regiune meleag; (in basme determinat prin «celalalt») regiune departata subpaminteana populata de fiintze mitice. SHiacum sintem in marginea de sat Dintrun tarim necunoscut SHiapropiat. CAMIL PETRESCU V. 23. Zaharia Duhu se intorcea de pe tarimuri straine. C. PETRESCU A. 393. Am razbit in crucea lumii pinan lumea neumblata SHi deacolo fara preget pinan celalalt tarim. EFTIMIU I. 36. Sint un fecior de imparat de pe tarimul celalalt. POPESCU B. II 34. 2. (Rar) Intindere de pamint teren. Simte tarimul care ishi pune picioarele cazind shi tirindul in adincul apei. BOLINTINEANU O. 455. In al treilea medalion aceleashi trei persoane... strabat in fuga mare un tarim stufos shi mlashtinos. ODOBESCU S. III 74. 3. Sfera domeniu teren de activitate. Experientza Uniunii Sovietice... verifica o data pentru totdeauna marea capacitate pe toate tarimurile a femeii. SAHIA U.R.S.S. 112. SHi rominii noshtri shtiu a lucra pe tarimul dramatic. CARAGIALE O. III 218.