taram n. 1. in basme regiune subpamanteana (locuita de zine smei pasari maestre) in care Fatfrumos intra printr’o peshtera sau printr’un putz spre a scapa pe domnitzele rapite de smei ori a prinde pe furul merelor de aur (taramul celalalt se mai numeshte shi lumea neagra adica intunecoasa in opozitziune cu lumea alba adica luminoasa cea locuita de oameni): Praslea ajunse pe taramul celalalt ISP.; 2. coprins hotar moshie: om dupa alte taramuri ISP.; 3. teren. [Turc. TARYM locuintza; sensul 3 sub influentza fr. terrain].