TARAGANÁ taraganez vb. I. (SHi in forma tragana) 1. Tranz. A amina de pe o zi pe alta a intirzia a tergiversa a face sa se prelungeasca (o actziune o solutzionare). Petre a Smarandei tot taraganase shi el insuratoarea. Se tzinea dupa Marioara Irinii. REBREANU R. I 282. ♦ (Cu complementul «mersul» «pashii») A merge incet anevoie tirindushi picioarele. Taraganindushi mersul trec fratzii lor hoinarii. Cu mina spre pomana shi boarfele sub bratz. LESNEA I. 127. ♦ (Cu complementul «vorba» «cuvint») A vorbi rar lungind silabele. Ce doritzi ma rog? il intreba ea traganind vorbele. SLAVICI N. II 270. 2. Refl. impers. (Subintzeleginduse vremea sau o notziune care implica ideea de timp) A se scurge incet a dura a se prelungi. Nu sau traganat tare mult shi sosi shi Petrea FatFrumos. SBIERA P. 128. 3. Intranz. A cinta alene cu jale; a doini. Eu deoi prinde a tragana Frunzele vor tremura. BIBICESCU P. P. 320. ♦ (Despre vint) A sufla incet a adia. Cind vintu co tragana Tu atunci tei legana. BIBICESCU P. P. 280. Variante: taragaiá (ISPIRESCU U. 69) tragana vb. I taragaí (ISPIRESCU L. 227) taraganí vb. IV.