TAMBALẮU s. n. Zgomot galagie zarva mare; p. ext. petrecere zgomotoasa (cu muzica shi dans). Ar dormi ei daca ar fi linishte deplina. Dar nu e fiindca dincolo nu sa potolit tambalaul. Inca se aud cintece shi risete. PAS Z. III 251. Fusese tambalau mare: masa muzica joc. BUJOR S. 56. Se adunara la curtea imparatului totzi imparatzii shi domnii din imprejurimi cu imparatesele shi doamnele shi se facu un tambalau de se duse pomina. POPESCU B. II 8. Steaguri muzici chiote tambalau lucru mare shi lume lume... detzi venea ametzeala nu altceva. CARAGIALE O. I 90.