TAMADUÍRE tamaduiri s. f. Actziunea de a tamadui; vindecare insanatoshire lecuire. ◊ Fig. In mine chinuri port cotropitoare Leam catat tamaduiren razbunareasupra ta Dar de ele numai moartea blinda moarte ma ierta. DAVILA V. V. 189. ◊ Expr. (Cu aluzie la sarbatoarea creshtina cu acelashi nume) Izvorul tamaduirii = loc cu ape de baut sau de scaldat care au proprietatea de a vindeca anumite boli. Balta in care ne gasim este adevaratul izvor al tamaduirii. ALECSANDRI O. P. 268. Emsul este pustiu insa cum se arata primavara el incepe a se gati k sa primeasca multzimea calatorilor pre care i aduc la izvorul tamaduirii... trasurile de la Coblentza. NEGRUZZI S. I 326.