TAMADUÍRE tamaduiri s. f. (Pop.) Actziunea de a (se) tamadui shi rezultatul ei; tamaduiala. ♦ Izvorul tamaduirii = a) sarbatoare bisericeasca creshtina tzinuta in prima vineri dupa Pashti; b) loc cu ape de baut sau de scaldat care au proprietatea de a vindeca anumite boli. V. tamadui.