TAMADUÍ tamaduiesc vb. IV. Tranz. (In concurentza cu vindeca; cu privire la persoane) A face sashi recapete sanatatea a insanatoshi a lecui; (cu privire la boli suferintze) a face sa dispara a inlatura. K sa invetze a tamadui boalele are nevoie sa poarte ciolane de mortzi in traista? MIRONESCU S. A. 138. Daca eshti doftor vin de ma tamaduieshte de ragusheala shi le da pace boierilor. ALECSANDRI T. I 60. (Figurat sau in contexte figurate) Nai shtiut nici de nacazurile nici de zbuciumele nici de valurile de pe la noi. Au fost destule; dar vremea lea tamaduit pe toate shi toate sau linishtit. SADOVEANU O. VII 49. Cele doua luni de spital au tamaduit mai ales altfel de rani mai vechi shi mai dureroase. POPA V. 341. Caci nu shtiu vreo buruiana Sa iei foi sami pun la rana Dorul sami tamaduiasca. TEODORESCU P. P. 314. ◊ Refl. SHi craiul k sa se tamaduiasca muierea porunci pushcashilor sa mearga sa impushte cerbul. RETEGANUL P. I 49. Tinara sa tamaduit. CARAGIALE O. III 43. Nu e rana de cutzit Cii chiar rana de cuvint K de cutzit dacaar fi De mult sar tamadui. SEVASTOS C. 217. (Fig.) Reaoa naravire Ce o avetzi din fire Nu se tamaduieshte. ALEXANDRESCU M. 332. Prez. ind. shi: tamắdui (C. PETRESCU I. II 266 CARAGIALE O. III 44).