TÁLIE talii s. f. 1. Partea de la mijloc mai subtzire a corpului omenesc situata deasupra sholdurilor; mijloc briu. Bluza croita strinsa pe talie imi tzine inca putzin de cald. CAMIL PETRESCU U. N. 339. Penelopa... cuprinse talia fetei. BART E. 82. Talia ei subtziren colan strinsa Tremura scump de bratzul meu cuprinsa. EMINESCU O. IV 78. ◊ (Poetic) Peste straturi dalia K o doamna din elita Ishi indreapta talia. TOPIRCEANU B. 48. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care imbraca mijlocul; p. ext. corsaj. Un grup de tinere femei imbracate dupa moda apuseana cu rochiile largi cu talia sus... incep sa prinda in pieptul celor de fatza cocarde tricolore. CAMIL PETRESCU O. II 252. Era inalta mai slaba k preoteasa; imbracata intro talie invoalta^[1] plina de cretzuri shi dantele. BASSARABESCU S. N. 79. ◊ Loc. adv. La (in) talie = imbracat numai cu haina sau cu rochie (fara pardesiu sau palton). 2. Statura inaltzime marime. Tot de o talie k shi Elena dar balaie. KOGALNICEANU S. A. 106. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeashi valoare pricepere iscusintza talent k... De talie = de talent de valoare valoros. Cind jucatorii sint totzi de talie sentimpla... partida sa fie remisa. CARAGIALE M. 278. ♦ Marime dupa care se confectzioneaza obiectele de imbracaminte. Palton talia intii. 3. (Rar) Timpul cit dureaza impartzirea tuturor cartzilor de joc la o partida de bacara. Cind ispravea talia ishi facea mina grebla shi aduna mizele in banc. VLAHUTZA la CADE. corectata