TÁLIE talii s. f. 1. Partea de la mijloc mai subtzire a corpului omenesc situata deasupra sholdurilor; mijloc brau. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care imbraca mijlocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. shi adv. In talie = imbracat numai in haina sau in rochie (fara palton sau fara pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsa intre umeri shi sholduri; trunchi. 2. Statura inaltzime marime. ♦ Marime dupa care se confectzioneaza obiectele de imbracaminte. 3. Fig. Nivel grad (de pricepere de cunoshtintze etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeashi valoare pricepere iscusintza talent etc. k shi altcineva sau k cineva anume. 4. Timpul cat dureaza impartzirea cartzilor de joc la o partida de bacara. Din rus. taliia. Cf. fr. taille.