TÁLER² talere s. n. 1. (Astazi rar) Vas intins (de lemn de pamint ars de portzelan sau de metal) in care se maninca sau care se foloseshte la bucatarie; talger. V. farfurie. Cumparau din obor talere de lemn. PAS Z. I 170. Ii puse talerul dinainte shi privi cu placere pe Ionutz cum rupe cu dintzii albi shi tari k de otzel dintrun picior de gaina fripta. SADOVEANU F. J. 339. In mijloc sta ashezata o masa cu shapte talere de aur greu cu mincaruri din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii. CARAGIALE P. 141. Maicasa io fi dat Astaseara de cinat Dintrun taler nespalat. JARNÍKBIRSEANU D. 100. ◊ Expr. A minca piine shi sare dintrun (rar pe un) taler cu cineva v. piine. ♦ Tava tabla talger. ◊ Expr. A umbla cu talerul = a umbla sa stringa bani a face cheta colecta. A cere cu talerul = a cershi. A ingropa (pe cineva) cu talerul = a inmorminta pe cineva cu fonduri strinse prin colecta publica. 2. Disc platou talger de balantza. ◊ Fig. Nu vezi cum sagatza dimonii de talerul dreptzilor? DELAVRANCEA la CADE. 3. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele doua discuri de alama intrebuintzate intro fanfara sau o orchestra pentru a marca (prin lovirea unuia de celalalt) ritmul sau cadentza; talger. 4. Piesa subtzire de metal de lemn sau de alt material de forma aproximativ rotunda cu gura foarte larga shi cu marginile drepte sau rasfrinte. Zaceau acolo amestecate in stive nesfirshite cazane de locomotiva... blocuri shasiuri... cu talerele patrunse unun altul. GALAN B. I 23.