Definition with ID 719443:
General use dictionaries
taláș m. (turc. talaș, pilitură: bg. talaš). Pl. Munt. Mold. Surcele rămase de la rîndea: a aprinde focu cu talașĭ. – În vest și talajĭ.
taláș m. (turc. talaș, pilitură: bg. talaš). Pl. Munt. Mold. Surcele rămase de la rîndea: a aprinde focu cu talașĭ. – În vest și talajĭ.