TAÍSH taishuri s. n. (SHi in forma taiush) 1. Partea ascutzita taioasa a unui cutzit a unei lame sau a altui instrument de taiat; muchia taietoare a unei unelte sau a unei ustensile; ascutzish. Se juca trecind ushor degetul dea lungul taishului unui cutzit. DUMITRIU N. 183. Eu insaaud in noaptea ce se lasa SHuier de piatra pe taish de coasa. BENIUC V. 25. Auzitai ce am spus... zise spinul aratind lui HarapAlb taiushul paloshului. CREANGA P. 231. K toporul mii vrajit Cu taiushul otzelit SHi cind el sentoarcen vint Cad bogatzii la pamint. ALECSANDRI P. P. 42. ◊ Expr. Cutzit cu doua taishuri = remediu al carui efect se poate intoarce impotriva aceluia carel intrebuintzeaza; procedeu care implica avantaje shi dezavantaje la fel de importante. A trece sub taishul sabiei = a ucide a omori a distruge complet. Va trece garnizoana sub taishul sabiei. ALECSANDRI T. II 32. ♦ Lovitura ascutzita. ◊ Fig. Taishuri de vint il patrundeau apoi il trecea un val de fierbintzeala. DUMITRIU N. 218. 2. (Rar) Lemn gros care se taie shi se despica lemnele; taietor. Pe taiush se taie lemne Peste Nistor sar surcele (Barda). GOROVEI C. 21. Varianta: taiúsh s. n.