TAIÓS OÁSA taioshi oase adj. I. (Despre obiecte) Care taie (bine); ascutzit. Nu era de joaca cu sculele taioase de la bracinarii plebei. C. PETRESCU A. R. 19. Intran casa k o sabie taioasa. SEVASTOS N. 163. Minan paloshe punea Pal taios mil alegea. TEODORESCU P. P. 548. ◊ Fig. Barbatul tinar shi cu profil taios inca mai inalt decit dinsa o privi cu un fel de provocare de sub borul palariei. C. PETRESCU A. 323. II. Fig. 1. (Despre vint ger etc.) Care biciuieshte fatza care itzi da senzatzia k te taie. Treptele erau alunecoase shi vintul taios de ger. DUMITRIU N. 41. Era un frig taios. PAS Z. I 193. Poate deacum sa sufle austrul vint taios de rece k in tot trupul copilului sa revarsat caldura unei fericiri nemasurate. BRATESCUVOINESHTI I. 22. 2. (Mai ales despre privire shi glas) Patrunzator ascutzit. Intreba cu glas taios ager. DUMITRIU N. 124. Pe bulevard cred ma opreshte o voce scurta shi taioasa. CAMIL PETRESCU U. N. 213. Sprincene stufoase sub care se mishcau doi ochi cu priviri taioase. MIRONESCU S. A. 24. ◊ (Adverbial) Moshnegii din Alauteshti ishi aminteau... de ochii lui ce iscodeau taios din stuful sprincenelor. GALACTION O. I 43. 3. Mushcator caustic. De un gust subtzire shi sigur de o ironie iute shi taioasa Anghel era necrutzator cu multzi dintre obishnuitzii cafenelelor artistice. SADOVEANU E. 173.