TAINUÍRE tainuiri s. f. Actziunea de a tainui shi rezultatul ei; intzelegere ascunsa; sfat tzinut in taina. ♦ Infractziune care consta in primirea sau transferarea unui bun sau in inlesnirea valorificarii acestuia cunoscand faptul k bunul respectiv provine dintro actziune sanctzionata de legea penala shi urmarind obtzinerea unui folos material. V. tainui.