TACT² tacturi s. n. 1. Masura cadentza ritmica in muzica. Care tact e acolo? Trei sferturi. CONTEMPORANUL V_I 204. ◊ (Poetic) Pe strada se plimba iernaticul vint SHi fluieran tactul aceluiashi cint SHi plinge cu lacrimi de ploaie. TOPIRCEANU P. 221. ◊ Expr. A bate tactul v. bate (VI 2). ♦ Ritm de mishcare in mers in dans etc. Compania porni in bataie cu tact apasat surd zguduind pamintul. SADOVEANU O. VI 210. Intrun tact grabit le batea inima. BART E. 186. SHi bat pamintul tropotind In tact ushor. COSHBUC P. I 57. Stelele pareau k se mishca dupa tactul lor. EMINESCU N. 69. 2. (Numai la sg.) Simtz al masurii in comportare determinind adoptarea unei atitudini abile corecte shi convenabile in orice situatzie. Se precipitase lipsita de tact. C. PETRESCU A. 455. Ii era rushine k a fost fara tact shi se retrase. REBREANU R. I 221. Coshbuc are destul tact shi gust artistic sa nu cada in frivol. GHEREA ST. CR. III 275.