TABLÓU tablouri s. n. I. 1. Pictura desen gravura etc. executate pe o panza pe un carton etc.; p. ext. pictura desen gravura fotografie etc. inramate shi ashezate (in scop decorativ) pe peretzii unei incaperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemishcate intro anumita pozitzie pentru a infatzisha sau a evoca o scena simbolica. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A ramane tablou = a ramane surprins inlemnit. 2. Privelishte de ansamblu din natura care evoca o reprezentare picturala shi impresioneaza prin frumusetze shi pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare facuta prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act care marcheaza schimbarea decorului trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintro grupare de termeni de simboluri de numere (dispuse in shiruri shi coloane). II. 1. Placa de marmura de metal de lemn care sunt montate diferite aparate folosite la actzionarea unui sistem tehnic sau la controlul functzionarii lui; placa impreuna cu aparatura respectiva. ◊ Tablou de bord = tablou care sunt fixate aparatele shi instrumentele necesare controlului shi manevrarii unui vehicul. 2. Placa prevazuta cu carlige de care se agatza fisele muncitorilor dintro intreprindere cheile camerelor dintrun hotel sau dintrun sanatoriu etc. Din fr. tableau.