TABLÓU s.n. I. 1. Pictura sau desen executat pe o panza pe un carton etc. (care se ashaza de obicei pe un perete pe un suport etc.). ♦ A ramane tablou = a ramane surprins inlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonica alcatuita dintro singura parte avand un program cu contzinut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Privelishte scena de mari proportzii care atrage luarea aminte impresioneaza vederea. 3. Descriere a unei privelishti a unui obiect sau a unei persoane etc. facuta oral sau in scris (mai ales intro opera literara). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act cuprinzand mai multe scene care se desfashoara in acelashi decor. 5. Tabel schema. 6. Grafic cuprinzand o grupare de termeni de simboluri de numere aranjate in shiruri shi coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou in care elementele chimice sunt dispuse in shiruri shi coloane dupa greutatea lor atomica. II. (Tehn.) Panou sau placa subtzire de metal sau de marmura cuprinzand mai multe instrumente de masura aparate de control etc. cu care este inzestrat un aparat o mashina etc. [< fr. tableau].