tabla f. 1. placa de metal sau de piatra care se poate grava o inscriptziune; Tablele Legii lespezile pe cari erau sapate legile lui Moisi; Cele 12 Table codice de legi publicate la Roma de decemviri shi sapate pe 12 table de arama (450 а. Cr.); 2. tabla de lemn obishnuit neagra care se scrie cu creta: a ieshit la tabla; 3. pagina zetzuita; 4. aratarea materiiilor coprinse intr’o carte; 5. foaie plansha sau tablou in care se grupeaza metodic shi pe scurt unele lucruri: table cronologice astronomice table de logaritmi; 6. in special tabla inmultzirii (v. Pitagora): astazi nit mai mergem la shcoala k nu shtim tabla CR.; 7. lectzie: baietzii schimbau tabla in toate zilele shi Sambata procitanie CR.; 8. (regeasca) Tr. Curtea de apel: Tabla regeasca ishi avea reshedintza la Oshorheiu; 9. pl. (jocul in) trictrac: a juca table. [Lat. TABULA printr’un intermediar slav].