tábla (le) s. f. 1. Placa piesa plana. 2. Tablitza de scris placa care se scrie la shcoala. 3. Placa acoperita cu cositor. 4. Indice sumar catalog. 5. (Mold. Trans.) Bucata de pamint agricol. 6. (Pl.) Joc de noroc. Mr. tavla megl. tabla. Lat. tabula prin intermediul sl. tabla (Miklosich Fremdw. 131; Cihac II 398) sau al mag. tabla (Gáldi Dict. 161) cf. ngr. τάβλα tc. tabla. Este dublet al lui tabla s. f. (tava masutza) din tc. tabla tavla < it. tavola (SHeineanu II 340) cf. ngr. ταβλᾶς bg. sb. tavla; de la tobla s. f. (Banat scindura groasa) din mag. tábla; shi de la tavlie s. f. (inv. table) sec. XVII din ngr. τάβλι. Aceleiashi familii apartzin tabela s. f. (tabla indice; tablitza) din lat. tabella prin intermediul germ. Tabelle sec. XIX; tabel s. n. (tabla indice) dublet al cuvintului anterior din rus. tabelĭ sec. XIX inv.; tableta s. f. (pastila) din fr. tablette; tablie s. f. (placa tabla) din ngr. ταβλι sau din sl. tablija; tablitza s. f. (tabla de scris) din sl. (rus. pol.) tablica; tablac s. n. (piesa de lemn care serveshte de suport); tablier s. n. (sistemul de grinzi al unui pod; gealau pentru tablii) din fr. tablier; tablou s. n. (cadru pictura; scena; stampa imagine) din fr. tableau. Der. tablagiu s. m. (jucator pasionat de table); tablui vb. (a acoperi casa cu tabla); tabluitor s. m. (tinichigiu).