TÁBLA¹ table s. f. 1. Placa metalica de grosimi diferite folosita la invelitul caselor la fabricarea vaselor a unor ambalaje shi a altor obiecte. 2. Placa de lemn de piatra sau de metal care se scriu se graveaza sau se zugravesc anumite indicatzii firme date; tablie (1). ◊ Tabla cerata = placa de lemn acoperita cu un strat de ceara care se scria in antichitate cu stilul (prin zgariere). ♦ (Bis.) Tablele legii sau tablele lui Moise = cele doua lespezi de piatra care erau sapate cele zece porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai. 3. Placa de lemn dreptunghiulara vopsita in negru care se scrie cu creta mai ales la shcoala shi la universitate; tabela (2). ◊ Expr. A scoate (sau a chema etc.) la tabla = a chema un elev la lectzie (in fatza tablei). 4. Tabel (1). ◊ Tabla lui Pitagora = tabla inmultzirii. Table trigonometrice = tabele care cuprind functzii trigonometrice. 5. (Reg.) Bucata de pamant semanata. ♦ Strat de legume. Din sl. tabla (cu sensuri dupa fr. table).