TABLABÁSHA s. m. (Invechit) Cal frumos impodobit care sultanul il dadea noului domnitor din tzarile romineshti la numirea sa. Caragea... sha facut intrarea in Bucureshti cu alai domnesc calare pe «tablabasha». GHICA S. 28. ♦ Fig. (Adverbial) Cum e mai bine comod confortabil. Nu e nici un cuvint k sa stam tixitzi k sardelele 7 inshi intrun compartiment iar in altul sa doarma tablabasha un singur voiajor. VLAHUTZA la TDRG. [Imparatul] cu fruntashii capeteniilor se ashezara tablabasha in palat a carei mindretze intrecea orice inchipuire. POPESCU B. III 58.