TÁBIE tabii shi tabii s. f. 1. (Invechit shi arhaizant) Masiv de pamint construit in jurul unui loc intarit spre al apara; bastion reduta. Sar putea k intro buna zi acest steag tricolor sa fie implintat pe vreo tabie turceasca. CAMIL PETRESCU O. II 222. A scos o carte shia intrebat nu cumva e vreo urma de tabie pe aice k in cartea acea nemtzeasca zicea k pe locurile astea trebuie sa fie tabia a XVIIIa! ANGHEL PR. 177. Ishi asheza la Stoineshti tabara se shantzui bine shi i facu tabii. BALCESCU O. II 97. 2. Tabara. Aproape de liniile dushmanilor spre Grivitza sentinelele ascunse in tufishuri shin gropi stapineau cu ochii mishcarile tabiilor. SADOVEANU O. VI 30. Dar aceshti soli pusera atita vreme intru... lunga lor petrecere in tabia otomana incit se intoarsera in Polonia de abia dupa un an. ARHIVA R. I 102. Accentuat shi: tabíe.