SUVERANITÁTE s. f. Calitatea de a fi suveran de a dispune de soarta de actele sau de interesele sale; autoritatea cea mai inalta putere suprema. Cetatzeanul este un om ce traieshte intro republica shi are parte in suveranitate (stapinire). BALCESCU O. I 352. ◊ Suveranitate natzionala = independentza unui stat fatza de alte state in ce priveshte afacerile interne shi relatziile externe. Suveranitatea poporului = putere autoritate suprema care emana de la popor. Suveranitatea poporului trebuie sa fie in fapta punerea in lucru a puterii tuturor tzarmurita de hotarele dreptatzii shi urmind dupa un duh de fratzie. BALCESCU O. I 352.