SUSURÁ pers. 3 súsura vb. I. Intranz. (Despre ape curgatoare shi despre frunzish; p. ext. despre vintul care mishca frunzishul) A produce un zgomot lin shi continuu. V. murmura shopoti foshni fremata. Am deschis ochii dintro data shi am vazut un sfert de luna in cerul negru peste livezi pustii in care susura vintul. SADOVEANU N. F. 57. Am cotit spre izvor. Am stat intre plopi o clipa. Apa susura dulce. id. O. VIII 34. Seara cind frunzele abia indrazneau sa susure timid la o adiere nesimtzita copacul imi parea k suspina. C. PETRESCU S. 8. ♦ Fig. (Construit cu dativul) A se strecura; a picura. Ii susura un fel de linishte ciudata in inima un fel de mingiiere. POPA V. 99. Varianta: sursurá (SADOVEANU M. 199) vb. I.