SUSTZÍNE sustzín vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta a sprijini pe cineva (k sa nu cada). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabila fatza de o actziune de o cauza etc.; a sprijini; a apara. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente in sprijinul unui principiu al unei teorii etc. a afirma cu tarie ceva a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obtzine un titlu un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta a intretzine cu mijloace materiale o institutzie o persoana etc. ♦ Refl. Ashi cashtiga existentza; a se intretzine singur. 5. Refl. A se tzine in picioare. ♦ Fig. (Rar) A se mentzine pe pozitzie; a rezista. Din lat. sustinere fr. soutenir (dupa tzine).