SUSTRÁGE sustrág vb. III. 1. Tranz. Ashi insushi prin viclenie sau frauda un lucru care apartzine altuia; a fura. A sustrage marfuri din depozit. A sustrage o suma de bani. ◊ Refl. pas. Fig. Toate libertatzile ce lipsesc shi care se sustrag vor fi complecte intro zi. BOLINTINEANU O. 258. ♦ (Rar) A elimina a indeparta. Cuvinte devenite indispensabile limbii cit shi... forme gramaticale shi sintactice care nu le putem sustrage din limba noastra fara a strica insushi caracterul sau original. ODOBESCU S. I 364. 2. Tranz. (Determinat printrun complement in dativ sau introdus prin prep. «de la») A opri a abate a impiedica (de la ceva). Nam shtiut altceva decit sa ma ashez atitea ore la birou shi sa scriu sa scriu sa scriu... Am evitat tot ce mi se parea k mar putea sustrage de la misiunea mea. C PETRESCU C. V. 25. 3. Refl. A folosi shiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal a se feri (de ceva) a se eschiva (de la ceva); p. ext. a se elibera a scapa (de ceva). Care mister Unul spre altul mereu neatrage? Vrem de sub farmec a ne sustrage SHi dam deaceeashi fortza de fier. MACEDONSKI O. I 222. A te revolta impotriva unei vietzi insemneaza a nu te impaca cu ea dar nu inseamna de loc a te sustrage influentzelor ei. GHEREA ST. CR. III 385.