sus adv. 1. Deasupra in inaltzime. 2. In directzia muntzilor. 3. In directzia izvorului unei ape. 4. In locul anterior. In sus spre deal spre inaltzime. Pe sus in inaltzime; cu un mijloc de transport; cu fortza. Mai (pre)sus peste deasupra. Cel de sus Dumnezeu. 5. (Interj.) Hai inainte. 6. (Prefix) Inainte in locul anterior; susamintitul. 7. (S. n.) Parte superioara sau anterioara. Mr. (n)sus megl. (an)sus istr. sus. Lat. sūsŭm (Pushcariu 1703; REW 8478) forma vulgara de la sūrsŭm cf. vegl. sois it. su(so) calabr. prov. v. fr. cat. sus sp. port. suso. Der. susean s. m. (muntean locuitor de pe platou).