SURPRÍZA surprize s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva fara veste pe neashteptate. Unui om fara vointza trebuie sai impui vointza ta prin surpriza. C. PETRESCU R. DR. 310. ♦ Stare sufleteasca produsa de un lucru neashteptat; surprindere (2). Batrinul nu arata semn nici de surpriza nici de bucurie. C. PETRESCU A. 330. Adevarat? facu Mimi cu o surpriza placuta. REBREANU R. I 61. SHauzea deslushit intrebarile lor vedea atitudinile gesturile surpriza shi bucuria de pe figurile lor. VLAHUTZA O. A. III 18. ◊ Expr. A avea o surpriza (sau surprize) = a fi surprins (in mod placut sau neplacut) a se gasi a fi pus in fatza unei (sau unor) situatzii neprevazute. Asha putzin cunoshti tu oamenii?... Nui cunosc de loc. Daia am mereu surprize. BARANGA I. 187. Indata ce sa intors de la Amara a avut o surpriza din partea doamnei Alexandrescu. REBREANU R. I 240. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul sau neprevazut. Un pas mai departe se desfashurau valurile zbuciumul shi surprizele necunoscutului. TUDORAN P. 333. Cind se ridica din nou cortina alta surpriza. C. PETRESCU C. V. 88. Se gindea la prietenii la cunoscutzii lui i vedea in tren veseli fara griji ducinduse departe... imbatatzi de farmecul shi surprizele calatoriei. VLAHUTZA O. A. III 13. ♦ Placere bucurie neashteptata oferita cuiva la anumite ocazii; (concretizat) dar cadou. TZiam preparat o surpriza: am studiat o bucata. CARAGIALE M. 193.