SURPRÍNDE surprínd vb. III. Tranz. 1. A prinde (pe cineva) asupra unei fapte care vrea so savirsheasca pe ascuns. Deshi contrariat de a fi fost surprins Eminescu citi prietenului compunerea destinata a fi publicata intro broshura comemorativa. CALINESCU E. 97. Alaltaieri balul; ieri intilnirea aceea unde iam surprins. NEGRUZZI S. III 491. ◊ Refl. Se surprindea cautind scuze Nadinei. REBREANU R. I 249. ♦ A da peste cineva pe neashteptate; a gasi pe cineva nepregatit neprevenit. Trebuie un post sigur sa nu fim surprinshi la noapte. CAMIL PETRESCU U. N. 338. ◊ (Despre fenomene ale naturii evenimente etc.) Furtuna se dezlantzuise cu asha naprasnica iutzeala k nea surprins aproape cu toate pinzele intinse. BART S. M. 51. 2. A mira a uimi a ului. Ceai zis de mutarea ta aci? Tea surprins? C. PETRESCU C. V. 104. Dar ceea ce ma surprinde cu adevarat este piciorul... Are unul de lemn aidoma cu al tatei. SAHIA N. 21. Intrebarea totushi il surprinse. REBREANU R. I 38. 3. A observa a prinde (pe furish). Daca puteai sai surprinzi privirea ascutzita shi neagra erai pe drumul cel bun. GALACTION O. I 207. Mi sa parut cai surprind un zimbet. VLAHUTZA O. A. ♦ A descoperi a sezisa (in mod neashteptat). Ochiul omului sosit de afara poate surprinde la lumina felinarelor cu carbid cele mai vechi secrete ale pamintului. BOGZA TZ. 10. Am surprins unele din cugetarile carel preocupau. EMINESCU N. 36.