SURCEÁ ÍK surcele s. f. 1. Bucata subtzire de lemn care sare cind se ciopleshte sau cind se sparge un lemn (v. ashchie) sau care se taie intentzionat pentru a servi la aprinsul focului. Scoase din cotrutza de sub vatra surcele uscate. SADOVEANU O. I 329. Irina stringe surcele shi vreascuri de pe linga gard. BUJOR S. 59. Poftim... o surcea de lemn shi ei nu au curajul sa o care misheii! ALECSANDRI T. I 448. La noi taie lemnele La voi sar surcelele (Melitza). GOROVEI C. 226. Surcica nu sare departe de trunchi se spune pentru a scoate in evidentza puterea ereditatzii. Pe unde am taiat noi lemne ei culeg surcele se spune in mod ironic celor mai tineri care cred k lucreaza primii intrun domeniu. Ei am trecut shi noi pacolo. Pe unde am taiat noi lemne ei culeg surcele. DELAVRANCEA O. II 320. 2. (Mold. la pl.) Prajituri farimicioase facute din fishii de aluat prajite in ulei; minciuni uscatzele. Varianta: (1) surcél (STANCU D. 343 MARIAN i. 350) s. n.