Definiția cu ID-ul 66373:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURCEÁ, -ÍCĂ, surcele, s. f. Așchie care sare când se cioplește sau când se taie un lemn, surcel; p. ext. vreasc, gătej, bețișor. – Refăcut din surcele (pl. lui surcel).